Sunt momente in care ne revoltam. Momente in care am vrea sa ucidem ziua de ieri, sa o mototolim ca pe o carpa veche si sa o aruncam la cosul de gunoi. Pentru ca ne vedem pe noi insine aruncati ca niste carpe vechi la cosul de gunoi. Momente in care am vrea sa ne strigam in gura mare, cu ura si ostentatie revolta. Dar apoi cadem din nou doar in tristete. Caci ura nu ne caracterizeaza, iar revolta e pentru anarhici. Iar noi suntem doar simpli trecatori pe drumul unei vieti banale. Sunt astfel de momente in care, crezandu-ne inselati, mintiti, vanduti, abandonati, am vrea sa exorcizam durerea prin revolta.
Sunt momente in care am vrea sa uitam. Momente in care am vrea sa nu fi simtit, sa nu fi trait, sa nu fi crezut. Momente in care am vrea sa ne fi multumit cu simpla vietuire. Caci ea e atat de comuna, dar atat de lipsita de framantare! Sunt momente in care ne-am dori sa nu ne fi abandonat sperantei de a iesi din cercul stramt. Sa nu ne fi iluzionat ca viata poate sa ne ofere si altceva, cu 'mult mai mai inalt si mult mai curand'. Momente in care am vrea sa uitam.