Daca cineva mi-ar spune ca noi oamenii nu suntem decat niste actori pe scena vietii,nu l-as crede.Daca mi-ar spune ca doar ceea ce vedem este adevarat,nu l-as crede de asemenea.Daca mi-ar spune ca visam doar ca sa nu ne pierdem speranta...i-as spune ca nu a visat niciodata.
Nu...noi nu putem fi doar simpli trecatori chiar daca nu suntem mai mult decat niste fire de nisip pierdute in intimitatea spatiului.Avem ceva ce nu piere niciodata...DRAGOSTEA...si nu vreau sa par patetica insa fara intensitatea dragostei ce rost ar mai avea existenta noastra?ce rost ar mai avea sa ne zbatem,sa luptam zilnic cu greutatile vietii si sa pierdem de cele mai multe ori?Cine ar avea de castigat?Nu cred ca toate astea se desfasoara in lipsa de altceva...ar fi ridicol...iar viata nu poate fi ridicola nici macar in cele mai neobisnuite ipostaze.Nu suntem nemuritori dar dragostea noastra este...caci ea apartine altei dimensiuni,chiar divinitatii.Daca ne-a fost daruita sau a venit din senin nu stiu,dar ca ne-a schimbat stiu sigur.Odata ce am simtit-o am devnit altceva ce ne-a permis sa visam.Iar daca cineva,din nefericire nu a cunoscut-o...il compatimesc.