Demult, undeva pe pãmânt s-au adunat toate calitãþile ºi simþurile omeneºti. Când Plictiseala a cãscat pentru a treia oarã, Nebunia, nebunaticã ca întotdeauna, a propus:
- Hai sã ne jucãm de-a v-aþi ascunselea!
Intriga ºi-a ridicat ispititã sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând sã se reþinã a întrebat:
- V-aþi ascunselea? Ce mai este ºi aceasta? Este oare vre-un joc?
Nebunia a explicat cã-ºi va acoperi ochii ºi va numãra pânã la un milion, în timp ce toþi ceilalþi se vor ascunde, iar când numãrãtoarea va lua sfârºit, primul care va fi gãsit îi va lua locul ºi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar ºi Îndoiala s-a lãsat convinsã, ba mai mult, chiar ºi Apatia cea mereu bosumflatã ºi neinteresatã...
Însã toþi au acceptat sã ia parte la aceastã activitate. Adevãrul a preferat sã nu se ascundã:
- De ce sã mã ascund, dacã pânã la urmã tot voi fi descoperit?
Aroganþa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul cã ideea nu-i aparþinuse) iar Laºitatea a preferat sã nu îndrãzneascã.
- Unu, doi, trei, a început Nebunia sã numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinþa s-a înãlþat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care prin propriile sale forþe a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aprope cã nu reuºea sã se ascundã, fiecare loc pe care îl cãuta pãrând sã fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decît pentru sine: un lac de cristal - locul ideal pentru Frumuseþe! Scorbura unui copac - Locul preferat pentru Ruºine. Zborul unui fluture - minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vânt - locul magnific pentru Libertate. În sfârºit s-a ascuns într-o razã de Soare. Egoismul, dimpotrivã, ºi-a gãsit un loc convenabil chiar de la început, însã numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul Oceanului (adevãrata minciunã în realitate s-a ascuns dupã Curcubeu), iar Pasiunea ºi Dorinþa în craterul unui vulcan. Neatenþia ... pur ºi simplu a uitat unde s-a ascuns ... dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îºi gãsise încã o ascunzãtoare pentru cã fusese atât de ocupatã ... pânã când a observat o tufã de trandafiri ºi, profund impresionatã s-a ascuns printre flori.
- Un milion! A numãrat Nebunia ºi a început sã caute.
Prima care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei paºi. Dupa aceasta Credinþa a fost auzitã discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinþa au fost vãzute fãcând vulcanul sã vibreze. Într-o secundã, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sã fie cãutat pentru cã a ieºit singur la ivealã dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a fãcut sete, ºi venind înspre lac, a desoperit-o pe Frumuseþe. Cu Îndoiala a fost ºi mai uºor, cãci aceasta sta cocoþatã pe un gard neputând decide unde sã se ascundã. Astfel i-a gãsit pe toþi: Talentul - în iarba tânãrã, Frica - într-o peºterã întunecatã, Minciuna - în spatele curcubeului (iarãºi o minciunã era la fundul oceanului) chiar si pe Neatenþie, care a uitat pur ºi simplu de joacã.
Numai Dragostea nu putea fi gãsitã. Nebunia o cãutase în fiecare tufiº, fiecare râuleþ, pe piscurile munþilor, ºi când era aproape gata sã renunþe, a zãrit tufa de trandafiri înfloriþi. Cu un þepuº, ea a început sã îndepãrteze crenguþele ghimpoase, când ... deodatã a auzit un strigãt ascuþit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ºtia ce sã facã pentru a-ºi cere iertare: a plâns, a rugat, a implorat ºi chiar s-a oferit sã-i fie ajutor ºi îndrumãtor.
De atunci, DRAGOSTEA ESTE OARBÃ IAR NEBUNIA O ÎNSOÞEªTE MEREU!