About Me
| Your Birthdate: May 20 |  You are a virtual roller coaster of emotions, and most people enjoy the ride.
Your mood tends to set the tone of the room, and when you're happy, this is a good thing.
When you get in a dark mood, watch out - it's very hard to get you out of it.
It's sometimes hard for you to cheer up, and your gloom can be contagious.
Your strength: Your warm heart
Your weakness: Trouble controlling your emotions
Your power color: Black
Your power symbol: Musical note
Your power month: February |
|
Interests
Favorite Music
No one gives a crap anyway
|
Favorite Movies
blair witch 1 si 2, almost famous, edward scisorhands, le fabuleux destin d'amelie poulain, the pursuit of happiness
|
Favorite TV Shows
grand designs, while you were out, mythbusters
|
Favorite Books
Oscar Wilde- Portretul lui Dorian Grey, Paulo Coelho- 11 minute, Marguerite Yourcenar- Povestiri orientale, Patrick Suskind- Parfumul
|
Journal
 
Nu spuse nimic catre barbatul in uniforma, ci doar se indrepta catre baie pentru a-si spala fata suferinda. Chiar daca pe dinauntru era sfasiata, el nu trebuia sa observe acest lucru, nu merita sa aiba satisfactia de a vedea ca planul lui reusise. Parasi adapostul propriului camin, singurul loc unde se simtea protejata, poate si fiindca el nu avuse ocazia sa-i profaneze spatiul sacru la care tinea atat de mult. Cei 3 barbati, care pareau capabili sa impuna respect celor din jur doar cu ajutorul uniformelor, o urmau spre masina. Oamenii de pe strada treceau pe langa ea, ignorand-o cu desavarsire. Pareau niste roboti, orbiti parca de societatea in care traiesc. Fiecare se indrepta spre o destinatie in graba, uitand sa se bucure de calatoria propriu- zisa. Soarele era singurul care se mai bucura de prezenta ei. Soarele o intelegea si nu o judeca. Dimpotriva, acum, mai mult ca oricand o incalzea cu razele lui blajine. Urcara toti patru in masina. Sectia de politie se afla in cartierul vecin. Un cersetor de la semaforul din capatul strazii o zari in masina si ii zise: "Nu mai este mult", dupa care se pierdu in marea de masini care asteptau aparitia culorii triumfului, verde. Pe fata ei se putea citi mirarea, dar si speranta. Aceste cuvinte erau exact ceea ce avea nevoie in acel moment. Desi nu stia la ce se referise omul, se simtea acum mai impacata, mai puternica, ca si cum nimeni si nimic nu o putea atinge. Se trezi intrand intr-o cladire impunatoare, care intimida prin dimensiunile ei. Oriunde privea vedea doar oameni in uniforme, si, din loc in loc cate-un infractor care astepta sa-i fie hotarata soarta. Parea un loc al dezintegrarii sociale si sufletesti. O data intrat in el, tot ce iti mai ramanea de facut era sa speri intr-o absolvire divina. Fu dusa intr-o incapere separata pentru a raspunde la intrebarile ce urmau a-i fi adresate de catre persoana responsabila cu interogatoriul. Desi camera era luminoasa si scaunul oferit destul de comfortabil, nu putea sa nu se gandeasca la multimea de oameni care statura pe acel scaun, la acea masa a adevarului. “Cate povesti trebuie sa fi auzit camera aceasta, singurul martor la toate istorisirile care au fost rostite de-a lungul timpului!” se gandi ea.
|
|
|
|
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Use This Skin
Report Abuse
